Pavel
Rajčan

Pavel Rajčan, curatorul expoziției Czechoslovak Film Poster” și deținătorul impresionantei colecții de afișe de film Terry Posters, care numără peste 60.000 de lucări.

Încă de la începutul anilor ’60, din cauza inexistenței comerțului cu artă și a imposibilității de a avea expoziții, importanţi artişti cehoslovaci s-au dedicat realizării afişelor de film. Atmosfera specifică din Cehoslovacia acelor vremuri când nu existau reclame comerciale, întrucât nu exista nici o piaţă pentru acestea, a favorizat crearea unor afişe complet diferite de afişele de film realizate în aceeaşi perioadă în celelalte ţări din Europa (cu excepţia Poloniei, unde tradiţia afişelor de film s-a bucurat de o poziţie la fel de privilegiată ca în Cehoslovacia). Nefiind obligaţi să portretizeze actorii vedetă ci dimpotrivă, având posibilitatea de a da frâu liber imaginaţiei, artiştii s-au inspirat din noile direcţii artistice contemporane: pop-art, op art, lettrism, informel-ul ceh ş.a.m.d., realizând afişe de film situate la un înalt nivel artistic.

Ian
Andersonpreviousprevious
Interviu de Ovidiu Hrin / 2013
Puteți spune vă rog publicului Typopassage cum ați ajuns la ideea de a înființa cea mai mare arhiva de postere de film cehești? Cum poate cineva planifica și realiza așa ceva?Întreaga noastră colecţie este finanţată şi se află sub patronajul celor mai mari trei cinematografe de artă din Praga: Aero, Oko şi Svĕtozor. În 2006 am deschis într-unul dintre aceste cinematografe un magazin cu DVD-uri şi cărţi despre filme şi am început să clădim colecţia. Am început de la zero. Nu aveam niciun afiş. Astăzi, colecţia cuprinde peste 60.000 de afişe în peste 10.000 de serii. Aveţi dreptate, nu este uşor. În primul rând, organizarea și evidenţa, pe pagina de internet unde întreaga colecţie este disponibilă online. Pentru anumiţi artişti adăugăm şi câte ceva din creaţia lor liberă (coperţi de cărţi, LP-uri etc.).
Numele de "Terry" din Terry Posters nu este doar un omonim al regizorului Terry Gilliam. Există de asemenea o legătură puternică între dl. Gilliam, șoseta sa cu dungi roșii și colecția Terry Posters. Ați putea, vă rog, să ne spuneți despre ce este vorba în acest "flying-circus"?Este simplu. Îl cunosc pe Terry Gilliam, este un om extraordinar. În 2006 a turnat filmul Fraţii Grimm în Republica Cehă. L-am întrebat dacă ar vrea să deschidă magazinul nostru şi să devină naşul acestuia. A făcut-o, a deschis magazinul iar în cadrul ceremoniei de deschidere, ne-a făcut cadou una dintre şosetele sale, pe care am expus-o în magazin (întreaga poveste în limba engleză şi fotografii, aici: http://www.terry-posters.com/o-terryho-ponozkach).
Pe lângă această imensă arhivă de afișe și obiecte de colecție legate de film mai gestionați și două dintre cele mai mari cinematografe de artă din Praga: Aero și Svetozor. Este ceva ce vi-ar fi plăcut mai mult sau ați fi sperat să faceți?În primul rând vom încerca să supravieţuim. Avem şi societatea de distribuţie de film AEROFILMS prin care aducem pe piaţa din Cehia filme de artă, dar, o dată cu digitalizarea, dispar și oamenii din cinematografe. De aceea ne străduim să împiedicăm acest fenomen şi să demonstrăm oamenilor că, din punct de vedere calitativ, un film văzut în sala de cinematograf este incomparabil mai bun decât unul văzut pe calculator.
Ați visat vreodată la viața pe care o duceți acum? Sunt toate aceastea o parte a unei dorințe arzătoare de mai demult?Nu. Mă motivează foarte mult faptul că facem treaba instituţiilor statului, care nu manifestă interes faţă de această comoară reprezentată de afişele cehoslovace. Sunt ținute în arhive, nu sunt digitalizate, nu se arată nimic nimănui, nu se promovează afişele. Aici ne găsim menirea – deoarece arta aplicată din Cehoslovacia anilor `60 este de o calitate incredibilă.
Aveți favorite personale în vasta colecție (peste 8000) de afișe? Care și de ce?Pe internet sunt peste 13.000... Bineînţeles, şi acasă am câteva afişe... de exemplu La dolce vita şi Il grido de Karel Vaca.
Industria contemporană de film a determinat o utilizare preponderentă a designului bazat pe fotografie – ”rețeta” marilor studiouri de la Hollywood. Creațiile artistice originale, cum sunt afisele din colecția dvs., par să fi devenit caduce. Ce credeți, există vreo șansă ca această importantă tradiție să fie revitalizată în vreun fel sau am rămas doar cu bucuria expozițiilor de postere vintage?De întors, nu se va mai întoarce cu aceeaşi amploare. Producătorii care vând filmele în Republica Cehă nu-şi permit să ceară afişe de film făcute de autori, filmele sunt distribuite în Cehia la pachet cu propriul afiş comercial şi global. Aceasta nu se va mai schimba niciodată. Noi ne eschivăm cumva - comandăm afişe studenţilor de la facultăţile de artă. Am realizat deja 4 expoziţii şi avem deja în colecţie aproximativ 250 de afişe realizate de studenţi, care pot fi văzute aici: http://www.terry-posters.com/tag/132-student-s-posters
Cum era să mergi la cinematograf în anii 60 în Praga? Știți cum reacționau trecătorii la afișe, dacă discutau valoarea artistică a acestora?Da, categoric. Străzile şi casele din oraşele ceheşti erau pe atunci cenuşii şi părăginite, iar afişele artistice, de autor, aduceau un pic de culoare pe străzi. Erau un fel de sărbătoare cu dată schimbătoare. În fiecare joi se înlocuiau afişele, iar oamenii urmăreau cu mare atenţie aceste schimbări. Chiar şi autorii, deoarece aceasta era deseori pentru ei prima ieşire în public, întrucât nu puteau nici expune, nici vinde liber creaţiile lor.
Care credeți că a fost combinația de factori care a făcut posibilă dezvoltarea specială a designului de afiș artistic în Cehoslovacia și Polonia? Ce credeți că a fost diferit față de alte țări din Europa de Est?Pentru tinerii artişti cehi, nu era nimic înjositor în a face un afiş, nu era ceva din arta ”de jos”, fiindcă şi avangarda cehă din perioada interbelică făcuse afişe şi coperţi de cărţi (apropiate stilistic și conceptual de avangarda rusească). Cunoscuţi creatori cehi suprarealişti (Teige, Štýrský, Toyen) făcuseră şi ei, la rândul lor, afişe... așa că pentru tinerii artişti din anii `60 era o provocare să încerce să egaleze creațiile excepţionale ale acestora. O tradiţie asemănătoare, dar poate nu la fel de pregnantă, a existat şi în Ungaria, Germania etc.
Unii spun (Paul Sahre) că un afiș trebuie să ”vorbească” despre designer la fel de mult ca și despre client, și că designerul care nu este egoist, nu poate face o treabă bună. Ce credeți, în cazul posterelor de film cehoslovace, a fost vorba doar despre viziunea artistică a autorului și mai puțin despre film?Situaţia era cu totul alta decât acum. Pe atunci, afişul nu era o reclamă. Nu exista o piaţă. Nu exista cerere pentru potenţialul comercial al afişului. Artiştii aveau libertate de creaţie şi puteau, de exemplu, să lase trei sferturi din afiş negru pentru a avea impactul unei creaţii artistice. Evident, cele mai bune afişe sunt cele care pun în valoare şi mesajul filmului, nu doar valori artistice independente de film.
Ați întâlnit vreunul dintre autorii posterelor din colecția dumneavoastră? Vi-au spus vreo poveste interesantă despre cum lucrau la un afiș de film pe atunci?Da, desigur. Mulţi dintre ei nu mai trăiesc, dar câţiva sunt încă în viaţă. Îi cunosc pe toţi, am înregistrat pe magnetofon ore întregi de interviuri pe care le voi folosi într-o carte despre afişe pe care ar trebui să o publicăm în 2014/15 şi care ar trebui să treacă în revistă toată această perioadă excepţională a artei plastice ceheşti.
Nelu
Wolfensohnnextnext